Gândul de dimineaţă

15 octombrie

„Cât despre voi, până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi. Deci să nu vă temeţi.” – Matei 10:30-31

Mulţi bărbaţi încep să-şi piardă părul atunci când ating o anumită vârstă. Regele Ludovic al XIV-lea al Franţei (1638–1715) a început să chelească pe la vârsta de 30 de ani, lucru care-l deranja profund. Purta o perucă, pe care şi-o punea dimineaţa în pat, la trezire, cu draperiile trase şi pe care o dădea jos în acelaşi fel seara, la culcare. În această perioadă, perucile au ajuns foarte populare în Europa, iar spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, numai în Paris lucrau 850 de peruchieri.

În secolul al XVIII-lea, perucile au atins culmea gloriei, cele pentru femei având până la 60 centimetri înălţime. Aşezarea pe cap era destul de complicată, aşa că se ajunsese să se doarmă cu ele. Trebuie să ne amintim că acum 200 de ani săpunul nu era nici ieftin, nici uşor de găsit, astfel încât perucile (şi părul celui care le purta) se umpleau inevitabil de tot felul de paraziţi umani, în special de păduchi.

De unde provenea părul folosit? Cel mai bun provenea de la alţi oameni, iar săracii câştigau sume bunicele dacă vindeau un păr bogat şi frumos.

Bărbile şi mustăţile au fost la modă în diferite epoci încă din vremea babilonienilor, fiind purtate atât ca semn al distincţiei, cât şi al masculinităţii. Din fericire, această pilozitate nu are aceeaşi soartă cu podoaba capilară, rămânând la locul ei, spre mulţumirea bărbaţilor care suferă de calviţie. Uneori, aceste semne distinctive se purtau cu prilejul unor ceremonii, erau parfumate sau li se dădea o
formă deosebită. Arabii obişnuiau să jure „pe barba Profetului”.

Enciclopedia morţii – Cedric Mims

Calendar

iulie, 2017
D L Ma Mi J V S
« Mar    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

Abonează-te

Dacă doreşti să afişezi gândul de dimineaţă pe pagina ta personală, sau să te abonezi pentru a citi zilnic, îţi oferim un feed RSS