Gândul de dimineaţă

19 februarie

„Învăţăturile Tale sunt moştenirea mea de veci, căci ele sunt bucuria inimii mele.” – Psalmi 119:111
„Nu eşti în apele tale” – îmi spune un prieten. „Ai mereu ceva de obiectat.” E adevărat. Când eşti prost dispus devii, brusc, „obiectiv”. Vezi lucrurile şi oamenii în lumina lor „adevărată”, adică insuficientă: vezi penumbrele lumii, stârnit de propria ta penumbră.

Dimpotrivă, când eşti bine dispus, totul ţi se pare tolerabil. Ierţi. Iertarea e un chip al bunei dispoziţii. Trebuie să nu uităm asta când vorbim de iertare în perimetrul creştinătăţii. A obţine starea interioară din care să emane, fără efort schimonositor, iertarea, e a obţine o egală şi iradiantă bună dispoziţie.

Creştinul adevărat e bine dispus. Credinţa însăşi e o formă de bună dispoziţie. Numai buna dispoziţie salvează iertarea de la mereu posibila ei alunecare în strictă condescendenţă, în bonomie ipocrită, în ilustrare mieroasă a unei simple ideologii.

Dar când eşti bine dispus? Când eşti îndrăgostit. Sau când tocmai ai răspuns unei întrebări grele. A fi tot timpul ca unul care e îndrăgostit şi care a înţeles… Aceasta ar putea fi cheia bunei dispoziţii. Și a credinţei.
Andrei Pleşu

Calendar

iulie, 2017
D L Ma Mi J V S
« Mar    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

Abonează-te

Dacă doreşti să afişezi gândul de dimineaţă pe pagina ta personală, sau să te abonezi pentru a citi zilnic, îţi oferim un feed RSS